Cât de durabil sunt benzile de margine din PVC?

Bandă de margine din PVC are cea mai bună rezistență la apă și la substanțe chimice în comparație cu alte tipuri de materiale pentru borduri (cum ar fi ABS, benzi din lemn etc.).

Motivele pentru care are o astfel de rezistență la apă și la substanțe chimice sunt următoarele:

Structura PVC

1. Moleculă de clorură de polivinil: PVC este un material polimeric format prin polimerizarea monomerului de clorură de vinil (Vinyl Chloride Monomer). Este strâns legat de atomii de clor și atomii de carbon, iar legăturile chimice formate sunt relativ puternice și stabile, ceea ce face ca filmul de etanșare a marginilor din PVC să nu reacționeze ușor cu substanțele chimice externe (inclusiv apa).
2. Polaritate scăzută: Structura moleculară a PVC-ului este relativ nepolară, iar forța dintre moleculele nepolare este relativ slabă, ceea ce nu este foarte capabil să susțină reacții chimice complexe. Prin urmare, nu este ușor să reacționați chimic cu substanțele chimice polare (cum ar fi apa, acidul și alcalii), astfel încât poate rezista foarte bine la eroziunea chimică.

Structura ABS

Copolimer acrilonitril-butadienă-stiren: un polimer termoplastic format din acrilonitril, butadienă și stiren. Această combinație îl face inferior filmului de etanșare a marginilor din PVC în ceea ce privește rezistența chimică din următoarele motive:

1. Legături duble: Structura ABS conține legături duble, care sunt locuri active pentru reacții chimice. Ele reacționează cu ușurință cu oxigenul sau cu alți oxidanți, făcând materialul ușor de oxidat, nu este durabil și nu este rezistent la substanțe chimice. În același timp, legăturile duble sunt, de asemenea, ușor de participat la alte reacții de adiție, care pot provoca ruperea lanțului sau reticulare, reducând astfel proprietățile mecanice ale materialului.
2. Polaritate ridicată a acrilonitrilului: Polaritatea sa ridicată este sensibilă la anumiți solvenți polari (cum ar fi cetone și esteri). Acești solvenți pot pătrunde în ABS, pot distruge interacțiunea dintre moleculele sale și pot provoca cu ușurință umflarea și înmuierea materialului.
3. Nepolaritatea stirenului: Nepolaritatea sa este sensibilă la anumiți solvenți nepolari (cum ar fi solvenții aromatici) și este ușor de înmuiat de acești solvenți, afectând proprietățile mecanice și duritatea materialului.

Protecția aditivilor PVC

Plastifianți

Plastifianții sunt utilizați în principal pentru a îmbunătăți moliciunea și plasticitatea polimerilor și pentru a spori elasticitatea și flexibilitatea materialelor, ceea ce face ca benzile de margine din PVC să se potrivească mai ușor pe suprafețe complexe și să reziste mai bine la impact. Principiul său este următorul:

1. Scăderea temperaturii de tranziție sticloasă (Tg): Fiecare polimer are o anumită temperatură numită temperatură de tranziție sticloasă. Sub această temperatură, polimerul devine dur și fragil, iar peste această temperatură, devine moale și elastic. Plastifianții pot crește distanța dintre lanțurile moleculare prin inserarea între lanțurile moleculare din PVC, ceea ce poate reduce forța dintre molecule, reducând astfel temperatura de tranziție sticloasă a PVC-ului și făcând materialul elastic și flexibil.
2. Creșterea mobilității lanțurilor moleculare: Moleculele de plastifiant sunt încorporate între lanțurile moleculare din PVC, ceea ce este echivalent cu efectul unui lubrifiant, care poate reduce frecarea dintre lanțuri și poate crește mobilitatea lanțurilor polimerice. Acest lucru poate îmbunătăți plasticitatea și elasticitatea filmului din PVC.
3. Îmbunătățirea compatibilității și procesabilității: plastifianții au o compatibilitate bună, ceea ce permite plastifianților să fie dispersați uniform în matricea PVC, îmbunătățind eficient performanța materialului general.

Stabilizatoare

Stabilizatorii pot proteja filmul din PVC de a fi descompus de razele UV și temperaturile ridicate la temperaturi ridicate și razele ultraviolete. Principiul său este următorul:

1. Inhiba reactiile de dehidrogenare si clorinare: PVC-ul este predispus la reacții de dehidrogenare și clorinare în condiții de temperatură ridicată, determinând căderea atomilor de clor din lanțul molecular PVC, provocând în continuare ruperea lanțului și degradarea materialului. Stabilizatorii (cum ar fi săpunurile metalice, staniul organic etc.) pot reacționa cu atomii de clor desprinși pentru a forma compuși stabili, care pot preveni eficient ruperea lanțului și degradarea materialului.
2. Absoarbe energie termică: Unii stabilizatori pot absorbi căldura și pot reduce impactul energiei termice asupra materialelor.
3. Absoarbe radiațiile UV: Stabilizatorii UV pot absorbi radiațiile UV și le pot transforma în energie termică cu energie mai scăzută, protejând astfel materialele din PVC de ruperea lanțului chimic și decolorarea cauzată de UV.
4. Neutralizează radicalii liberi: Expunerea la UV va produce radicali liberi, care vor ataca lanțul molecular al PVC-ului, rezultând o scădere a performanței materialului. Stabilizatorii rezistenți la lumină, cum ar fi HALS, pot neutraliza acești radicali liberi și îi pot transforma în compuși stabili prin reacții chimice, inhibând astfel procesul de degradare a materialului.